Doua luate cate trei sau trei luate cate doua

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni sã prospere, a hotãrât sã dea printr-o "Lege Divina" fiecãrei natii câte douã virtuti. Astfel, El i-a facut :

- pe elvetieni - ordonati si respectuosi fatã de legi;
- pe englezi - perseverenti si studiosi;
- pe japonezi - muncitori si rãbdãtori;
- pe francezi - culti si rafinati;
- pe spanioli - veseli si ospitalieri etc.

Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care si nota:
- românii vor fi inteligenti, cinstiti si buni politicieni;

Dupã ce a publicat-o în "Monitorul Celest", îngerul a remarcat:
- Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte douã virtuti, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depãsi si exploata pe toti ceilalti?
- Aoleu, asa e! Ai dreptate! Atunci sã revenim cu o "Ordonantã". Pentru cã virtutile Dumnezeiesti, o datã acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez cã nimeni nu va putea avea mai mult de douã virtuti, din cele trei, în acelasi timp !

Si astfel, se explicã de ce românii care:
- sunt inteligenti si cinstiti, în nici un caz nu fac politicã;
- sunt cinstiti si fac politicã, categoric nu sunt inteligenti;
- fac politicã si sunt inteligenti, fãrã nici un fel de dubiu, nu sunt deloc cinstiti.