O piedica in calea uitarii :)

Aproape am terminat de modificat casa. O adevarata performanta personala: 6 luni de trait cu muncitori, plus menajera si cainele din dotare. Cand am tras linia am descoperit ca, pentru aceeasi bani, puteam sa imi cumpar o garsoniera.
Asta este, nu mai am ce face.
Acum am o casa care arata la fel ca un cabinet de ginecologie.
De fapt despre altceva este vorba. Cautand prin sacii in care mi-au fost inghesuite toate lucrurile am descoperit o gramada de chestii despre care nu stiam nimic. Au aparut candva in viata mea si,probabil,au jucat un rol destul de important cata vreme nu au aterizat direct la gunoi. Problema este ca nu imi mai aduc aminte la ce au folosit. Ce naiba de coarda au atins in mine? Ce mi-au sugerat? De cine mi-au amintit?
Poate o sa imi fie mai usor daca, pe viitor, le trec intr-un inventar. O sa fie mai greu cu mirosurile dar gasesc eu o solutie.

Departe de lumea dezlantuita

Cu ceva timp timp in urma am fost pana la capatul lumii. Am traversat tot Pamantul ca sa ma opresc pe o plaja pustie, departe de orice lucru cunoscut mie.
Doar atunci am inteles ca avem nevoie de foarte putin ca sa fim fericiti.
Ca timpul se scurge cu viteza pe care noi o programam.
Ca hainele chiar nu conteaza.
Ca poti sa te simti in siguranta chiar si pe o insula ratacita in mijlocul oceanului.
Ca lucrurile cu adevarat frumoase sunt cele simple.

sa facem putina curatenie

De fapt cum suntem noi, romanii, cu adevarat? Dar pe bune, fara cantarea romaniei si alte paini cu sare.

Preistorie

În viziunea evoluţionistă, preistoria se consideră a fi început cu procesul de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuţe antropoide în oameni) şi a durat până la apariţia scrisului sau a primelor state.

Planuri de viitor

O sa imi trag niste sani perfecti, imi cumpar o cuvertura leopard si o sa va dau intalnire la pagina nr. 5.

Pe la inceputuri

O-la-la! Mi-a cazut fata cand am intrat pentru prima oara in ceea ce acum se numeste "fostul cabaret Victoria". Atunci, acum 12 ani cred, era inca "Cabaretul Victoria", una din primele si putinele intreprinderi de gen din Bucuresti.
Primul lor spectaco, in care am fost implicat si eu pe partea de costume (habar nu aveam pe atunci unde o sa ma duca viata), a fost regizat de un coregraf adus din Statele Unite iar la costume a cusut toata Academie de arta.
Atunci am invatat ca de fapt toata iluzia sta intr-un ciorap transparent pe care redesenezi corpul cu paiete.

Din clasici

"Fata mare cu copil mic".

De inceput

So, exista viata in afara Modei? Sper ca da. Altfel o sa mor numarand branduri, haituind idioti cu ifose de designeri sau bricoland texte de un inalt nivel intelectual.
Sa fim intelesi, imi iubesc meseria si, fata de alti amici, chiar ma duc cu placere la birou. Doar ca, intr-o seara, atunci cand am descoperit ca hainele cainelui meu au ramas mici si mi-am planificat ca atunci cand ajung la Milano sa trec pe la magazinul de buldogi francezi pentru o vesta, rosie sau neagra (cainele meu este alb cu negru-o combinatie clasica, nu poti sa dai gres), am avut o revelatie. Prima si poate de aceea si foarte puternica: de ce trebuie sa caut o tampenie de vesta pe care cainele meu oricum se pisa sau o rupe de nervi in loc sa ma duc sa ma plimb de nebun pe strazi sau macar sa ma imbat rau la unul din sutele de party-uri pe care le-am refuzat in mod constant? De ce atunci cand ajung in Paris ma duc direct la Balenciaga in loc sa imi vizitez prietenii? De ce la New York astept primul in fata la A&F, la 9 dimineata fix, de parca imi este frica ca se termina marfa? Chiar nu exista viata in afara hainelor?
Am sute de haine si port doar cateva in care ma simt bine. Dorm in tricouri Margiela si fac sport in pantaloni scurti din casmir. Asta pentru ca nu am altele. Am uitat sa cumpar altceva decat It itemuri care au valoare fix o luna. Si am uitat sa vorbesc si despre "altceva" in afara de Moda. Este cazul sa incep sa o fac din nou.