Wednesday, December 23, 2009

Astazi am invatat ca...

...nu am invatat nimic.

Mi casa es tu casa

In stanga am oceanul iar in dreapta un cubito, o combinatie ucigatoare pentru ficat din care ma prefac ca beau doar ca sa nu o intristez pe menajera. Aici oamenii nu se enerveaza, doar plang sau isi iau o privire de caine batut in fata careia intotdeauna am capitulat fara drept de apel.
Sunt 30 de grade afara insa prietenii regasiti imi spun ca este extrem de frig pentru cei care traiesc aici. Dimineata, cand eu trebuie sa dau aerul conditionat la maximum ca sa mai pot dormi macar o ora, menajera si sotul ei isi iau pufoaicele si pleaca la piata. Vazuti din spate par doi pinguini rataciti in desert.

Friday, December 11, 2009

Pipi de cinci stele

Cat de mult iubesc stabilimentele de cinci stele unde, la buda, se afla un afis impecabil printat cu "nu va urcati cu picioarele pe colacul toaletei". Acesta este adevaratul customer care! Management care stie ca eu, clientul lui peste, fac pipi ca Scufita Rosie. Si ca nu imi curge bine decat in lavoar din onix, alimentat cu apa Evian.

Thursday, December 10, 2009

Talking about a revolution

Incepand cu ziua de sambata NU am mai citit ziare, nu am mai ascultat stirile si nici nu m-am mai dat cu barca pe net, prin oceanele de stiri. Si ma simt atat de bine! Am ras, am luat mese lungi cu cei mai buni prieteni, am vorbit despre moda si tarzan, despre filme si amante, despre zodii si bobi.
Nu cred ca am nevoie sa stiu cine este presedinte. Ori cu fostul, ori cu noul, criza este tot una si aceeasi iar lipsa de creier exista la amandoi. Unul mai rau ca Boc nu exista, altul mai bun nu ai cum sa gasesti.

Tuesday, December 8, 2009

Porno Sic

M-am culcat cu un presedinte si m-am trezit cu altul.

Friday, December 4, 2009

"Lectura" de joi seara

Mary si Max sunt "penpals". Ea are 8 ani, el peste 40. Ea are o dilema la care cauta un raspuns(copii sunt gasiti pe fundul halbelor de bere?) iar el este complet dereglat mental. Amandoi iubesc ciocolata si niste personaje pitice, o generatie hardcore de strumpfi. Ea locuieste in Australia, el la New York, iar amandoi isi doresc sa aiba macar un prieten in dotare.

Friday, November 27, 2009

Altfel

„Yo soy español integral y me sería imposible vivir fuera de mis límites geográficos; pero odio al que es español por ser español nada más, yo soy hermano de todos y execro al hombre que se sacrifica por una idea nacionalista, abstracta, por el sólo hecho de que ama a su patria con una venda en los ojos. El chino bueno está más cerca de mí que el español malo. Canto a España y la siento hasta la médula, pero antes que esto soy hombre del mundo y hermano de todos. Desde luego no creo en la frontera política.”

„Eu sunt în mod integral spaniol şi ar fi imposibil pentru mine să trăiesc dincolo de hotare; dar îl urăsc pe cel care este spaniol doar de dragul de a fi spaniol, eu sunt fratele tuturor şi îl detest pe omul care se sacrifică pentru o idee naţionalistă, abstractă, din simplul motiv că îşi iubeşte ţara cu o legătură la ochi. Mă simt mai apropiat de chinezul bun decât de spaniolul rău. Cânt Spania şi o simt până în măduva oaselor, dar înainte de asta sunt cetăţean al lumii şi frate cu toată lumea. În nici un caz nu cred în graniţele politice.”

Federico Garcia Lorca

Wednesday, November 18, 2009

Despre dragoste



D-na Dinica.

Fotografie de Cristina Bazavan.

Monday, November 16, 2009

Si nimeni nu ma vrea...

"în SUA a început isteria anului 2012 care, după interpretările calendarului Maya, marchează sfîrşitul lumii. Sigur, discuţia în jurul acestui an este prilejuită de un film cu numele 2012, gata să fie lansat în cinematografe. Am citit şi nişte articole care “îndeamnă la calm”, se bazează pe argumente raţionale etc., dar asta aşa, să facă viaţa filmului mai uşoară! la noi, în 2012 vor fi alegeri parlamentare. Deci, nici vorbă de sfîrşitul lumii!"
Concluzie: pana si sfarsitul lumii ne ocoleste pe noi romanii.

Wednesday, November 11, 2009

Miss Viagra

n premiera, modelul Dana Dorobantu ne-a povestit cu lux de amanunte momentul: Eu am mers la Nicola sa-i cer niste fotografii, iar Gina, care tocmai se cuplase cu el, m-a tras de par si mi-a spus: "Tu sa nu vorbesti cu asta!". Acest lucru m-a deranjat, dar am reusit sa ma abtin. Insa ea m-a tot sicanat, urmarindu-ma la toaleta de mai multe ori. Ceea ce nu stia ea era ca nu e bine sa te iei de mine cand sunt pilita. Si atunci eram, asa ca i-am turnat un pahar cu bautura in cap. Mai ales ca eu sunt mult mai inalta decat ea. Ea a ridicat mana sa dea in mine, dar eu m-am ferit si i-am tras un capac dupa ceafa. Toata lumea radea, in frunte cu Nicola, care nu a sarit sa ne desparta. Dana isi aduce aminte cu amuzament de momentul in care Nicola a trimis-o pe Gina acasa. I-a spus "Mars la hotel!", iar eu m-am bucurat, pentru ca sunt mai afurisita din fire. Apoi el a mers cu noi la alt club. Am fost foarte rea cu Gina, ne-a spus modelul care s-a impacat ulterior cu vedeta Playboy.

Thursday, November 5, 2009

Pauza de masa

Am inchis ochii si am lasat muzica sa treaca prin mine.

Wednesday, November 4, 2009

Concluzie

Banca mea a decis ca totusi sa faca o plata pe care eu o blocasem.
A decis ea, cu de la sine putere.
I-am sunat si i-am intrebat daca ei realizeaza ca sunt banca MEA si nu a persoanei catre care au facut plata.
Nu au stiut ce sa imi raspunda.

De fapt tot ce este al MEU, nu imi apartine: guvernul, strada, autostrada, spitalele, presedintele, legile si ce mai vreti voi.

Fetele de aur

In lumea lor exista doar ele doua, o armata de pisici, vise neimplinite si un alt fel de dragoste. In lumea lor nu exista prezent, trecut sau viitor.
Traiesc suspendate deasupra tuturor,incercand sa protejeze o lume demult pierduta.
In Grey Gardens timpul se scurge intr-un alt tempo (doar cel decis de tine), regulile hainelor se aplica complet diferit si chiar si zambetele arata altfel decat in "lumea reala".
Povestea lui Little Edie si Big Edie mi-au adus-o inapoi, pentru cateva minute pretioase si din intunericul in care am exilat-o, pe Isabella, excentrica care imi spunea, cu doar doua luni inainte sa dispara, "eu sunt singurul om normal de pe planeta."

Wednesday, October 28, 2009

ET goes home

“Conform casei de pariuri Gamebookers, şansa lui Sorin Oprescu să ajungă la Cotroceni este mai mică decât posibilitatea să existe viaţă pe altă planetă”

Tuesday, October 27, 2009

O piedica in calea uitarii :)

Aproape am terminat de modificat casa. O adevarata performanta personala: 6 luni de trait cu muncitori, plus menajera si cainele din dotare. Cand am tras linia am descoperit ca, pentru aceeasi bani, puteam sa imi cumpar o garsoniera.
Asta este, nu mai am ce face.
Acum am o casa care arata la fel ca un cabinet de ginecologie.
De fapt despre altceva este vorba. Cautand prin sacii in care mi-au fost inghesuite toate lucrurile am descoperit o gramada de chestii despre care nu stiam nimic. Au aparut candva in viata mea si,probabil,au jucat un rol destul de important cata vreme nu au aterizat direct la gunoi. Problema este ca nu imi mai aduc aminte la ce au folosit. Ce naiba de coarda au atins in mine? Ce mi-au sugerat? De cine mi-au amintit?
Poate o sa imi fie mai usor daca, pe viitor, le trec intr-un inventar. O sa fie mai greu cu mirosurile dar gasesc eu o solutie.

O replica banala

"Chiar daca eu sunt de cacat,din fericire asta nu te face pe tine mai bun decat mine".

Thursday, October 22, 2009

RoHustler

'Cameo a spus:
Noi, romanii, am descoperit un nou gen de divertisment: promovarea corvetelor. Ne amuzam copios, radem in hohote, aratam cu degetul, huiduim si fluieram, tropaim din picioare si strigam in cor: "Mucles! Sa vina alta!" Concurentele se inghesuie, care mai de care se siliconeaza, se colageneaza si se hyaluronizeaza; isi dau coate, se inghesuie sa stea in genunchi in fata slitzurilor descheiate de afaceristi si fotbalisti; se scuipa intre ele; se pupa intre ele; isi reneaga trecutul; isi reinventeaza trecutul; ele mint; noi ne facem ca le credem. Radem. De ele. Corvetele sunt vedete, sunt la tv, radio, ziare. Fac bani. Noi inghitim in sec. Bem apa chioara si mirosim cartofii prajiti ai vecinului. Si radem.

Monday, October 19, 2009

Guess who?


Sunt o vedeta internationala (of course). Fashion victim. Sic inca de la nastere. Locuiesc in LA. Imi plac pantofii cu toc si fustele scurte. Cine sunt eu?

Lady in blue





Wednesday, October 14, 2009

Playlist

One a day/week/month.

Doctor B.' s prescription.

Barbatii sunt inventivi

Tuesday, October 13, 2009

O-la-la, c'est Pythia!

Trebuie sa ma laud: in ultimul timp am batut-o pe Tanti Pythia la previziuni. De dimineata i-am aruncat din mers unui prieten :"o sa cada guvernul". Si chiar a picat. A facut Poc. Pic de Boc dupa ce faci Poc, nu?
Ieri l-am sfatuit pe tatal meu sa mai cumpere niste euro pentru pusculita dedicata apocalipsei financiare. Si nu a facut-o pentru ca harta astrala nu era favorabila.
Iar euro a sarit la un sanatos 4.3.
Duminica i-am explicat vecinei de la parter ca vad niste probleme grave in viitorul ei apropiat (ma gandeam ca o sa ii arunc ceva in cap de pe balcon). Dar, pana sa fac eu miscarea, alti vecini au dat-o in judecata. Se pune? Se pune.
Pe Tim, cainele meu schizofrenic, l-am rugat de cateva zile sa nu imi mai fure chilotii pentru ca o sa ii pun un pampers si o sa il scot la plimbare. Si nu m-a ascultat iar prietena lui, sara, l-a muscat atat de tare de coaie ca acum se plimba cu un bandaj care seamana izbitor cu un...pampers.

Cum se exorcizeaza o sedinta?

Esti dat afara din ea.

Monday, October 12, 2009

Update


Voila si coperta in cauza. In dreapta, sus, o descoperim pe Alina Puscau, model/cantareata/ amanta/ mai nou playmate. La cat de bine o stiu pe fatuca asta pot declara, cu mana pe inima si fara sa gresesc deloc, ca exista mai multa viata si poveste in ochii lui Marge decat in ai ei.

Friday, October 9, 2009

Sexy, sexy, stiu ca ma vrei

Marge Simpson este noul playmate! Sotia lui Homer se va dezbraca de rochia sauvage pentru a marca trei decenii de la lansarea "Familiei Simpson". In continuare asteptam o scena de gang bang cu Chip si Dale si un menaj a quatre cu familia Flinstone.

Update: Alba ca zapada a fost data afara din lada cu jucarii. Motivul: se tot aseza pe nasul lui Pinochio si il ruga sa o minta frumos.

Wednesday, September 30, 2009

Un guvern patetic

Politruci, curve, pitici, alcoolici, semidocti si ingineri: acesta este guvernul (?) Romaniei care se poate lauda cu 113 taxe, scandaluri garla, bani cheltuiti aiurea, sistemul de sanatate in colaps, aberatii scoase pe banda rulanta si muuuult prea multa vorbarie.
Iar toti sunt destepti, frumosi si au in maneca solutia pentru oricare problema.

Monday, September 21, 2009

Mare cacat cu fixativ





Creatii ale unor parinti care, peste ani, se vor intreba foarte mirati de ce "fetita lor" merge la terapie, si-a taiat venele sau a futut tot cartierul. Stiu, nu este o regula, dar povestea asta cu Miss kids pare desprinsa dintr-un basm apocaliptic. Fetite de trei ani imbracate in costume de baie, boite din belsug si cu EXTENSII plus un kilogram de fixativ in ele.

Inainte de Tim a fost Philippe

L a naiba!

Am nevoie de o pauza si de o gura de aer proaspat.

Little Miss Sunshine

Concursurile de frumusete par dedicate fetelor care nu se mai multumesc cu declarativul mamei lor „vai ce fata frumoasa am eu”, insotit de invariabilul „ptiu, ptiu, sa nu te deochi”. Acestea au nevoie de o extra confirmare a calitatilor lor fizice, a potentialului de a avea succes intr-o zona in care fizicul joaca un rol important.

Concursurile de frumusete nu au fost create ca sa verifice IQ-ul unor domnisoare ci inaltimea, latimea si circumferinta lor. Concursurile de frumusete au aparut si pentru ca pe piata exista un excedent de fete nemultumite, spray fixativ si lotiuni autobronzante care trebuie consumate repede pentru ca expira. Iar fiecare d-soara/domn/caine care paseste mandra(u) pe podiumul unui astfel de concurs beneficiaza in exces de toate aceste artificii menite sa ii transforme in adevarate opere de arta in miscare.

Fata de moda, concursurile de frumusete au fost gandite sa panseze orgolii, sa dea verdicte, sa alcatuiasca topuri si sa le explice celor inrolati in aceste manifestari ca frumusetea (in viziunea lor) are o eticheta de valabilitate care ar trebui respectata cu sfintenie.

Asa, putin si de suflet albastru

Astazi m-am trezit fredonand ceva ce credeam ca am uitat de mult. Numele ei este Eva.

Departe de lumea dezlantuita

Cu ceva timp timp in urma am fost pana la capatul lumii. Am traversat tot Pamantul ca sa ma opresc pe o plaja pustie, departe de orice lucru cunoscut mie.
Doar atunci am inteles ca avem nevoie de foarte putin ca sa fim fericiti.
Ca timpul se scurge cu viteza pe care noi o programam.
Ca hainele chiar nu conteaza.
Ca poti sa te simti in siguranta chiar si pe o insula ratacita in mijlocul oceanului.
Ca lucrurile cu adevarat frumoase sunt cele simple.

Meet the master XI



Dinah Washington

Astazi detestam:

"ultimul racnet".

Sunday, September 20, 2009

Din clasici

Regrets I've had a few
but then again
too few to mention...

Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac:

sofer, prezentatoare meteo, animatoare, amanta, sotie de fotbalist, playmate, ministru al turismului, blonda, asistenta lui Capatos, fata de la pagina 5, fata de la pagina 3, iubita de miliardar,bine imbracata, latifundiar, cioban, fotomodel.

Friday, September 18, 2009

Iluzia optica

Cu cat se mareste platoul OTV, cu atat pare mai sfrijit Dan Diaconescu.

Innebunesc eu...

...sau barca asta scartaie tot mai rau?

Wednesday, September 16, 2009

Tuesday, September 15, 2009

Sa curga sampania!

Astazi se face exact un anisor de cand o doamna bine a batut la usa Wall Street-ului.

Monday, September 14, 2009

Aerobic cu Imelda Marcos

Conform unui studiu realizat in Marea Britanie (de ce nu ma mira?) cumparatul pantofilor este bun pentru sanatatea cardiovasculara a femeilor si, in acelasi timp, el constituie un ideal exercitiu de aerobic. Studiul arata ca atunci cand o femeie isi gaseste perechea ideala de pantofi, ritmul inimii ei ajunge la 120 de batai pe minut.

Asta ar insemna ca d-na Imelda Marcos este femeia cu cel mai intens program de aerobic inregistrat vreodata de istorie

Scandalul nostru cel de toate zilele

Inca de la prima ora a diminetii televizorul imi urla cu disperare toate mizeriile adunate in ultimele 24 de ore. In taxi soferul tipa la dragii lui colegi de trafic, iar eu urlu, via telefon, la dragele mele asistente. La birou secretara urla si ea la fax, colegii striga nervosi intre ei, pe email incep sa curga alte scandaluri. La masa de pranz bucatarul se injura cu chelnarul, chelnarul injura bacsisul pe care il lasi, taximetristul te trimite pe tine , printre dinti, undeva pentru nenorocirile semnate de dragul nostru primar. Toata lumea doar tipa, urla si scandeaza. Si este doar joi ... Seara, mare prezentare de moda. "Am auzit ca ala ma injura". "Mi-a spus ca o sa declanseze un scandal monstru!" Acelasi subiect dar disecat si discutat pe un ton mult mai jos, relaxat ... Si ca seara sa fie completa, cainele meu ma intampina acasa urland la luna si la vecini.

Un sondaj dat publicitatii ne plaseaza, ca tara, pe pozitia a 3-a, in top-ul celor mai stresante locuri din lume. Cel putin in Bucuresti s-a adunat atata ura si
frustare, atata mizerie si autosuficienta incat inca ma mir ca lucrurile nu au sarit complet in aer. In fata acestui val fara precedent nu mai functioneaza nici mini-vacantele in care incerci sa te izolezi complet, si nici macar o tona de Magne B6. Iar scandalul nu o sa se stinga foarte curand pentru ca am observat ca ne place ...

Lectia

Ce am invatat ieri:

Nu exista meserii bune sau rele, exista doar meserii facute bine sau prost.

Mai exista doar cateva batrane adevarate in Bucuresti. Una dintre ele isi traieste viata in Chanel Vintage si cand se plictiseste isi numara perlele.

O haina de blana nu este altceva decat o haina. Degeaba ii punem noi in carca tot felul de povesti si adjective ...

Prinsa intre focuri la Revolutie o doamna se intreba cu ce isi va umple, de acum incolo, cele patru-cinci ore care, in mod traditional, erau rezervate cozilor pentru mancare. Astazi doamna citeste foarte mult.


Multumesc pentru masa :)

Cele mai frumoase lucruri din lume. Pentru mine

Cele mai frumoase lucruri din lume sunt cele care rezista la testul timpului. Nu isi pierd cu nimic din prospetimea primului moment cand le-ai vazut, ascultat, gustat. Devin parte din tine si chiar puncte de reper in viata sau profesia ta. Spun mai multe despre tine decat tot CV-ul tau in format Word sau Excel. Exemplul meu: Nina Simone.

Wednesday, September 9, 2009

Ce-i lipseste chelului

Disneyland de Dambovita.

Apocalipsa suna de doua ori la usa.

" Miercuri, 9 septembrie 2009, a noua zi din a noua lună a celui de-al nouălea an din acest mileniu, era ziua în care, potrivit prezicătorilor britanici, lumea urma să se sfârşească, informează Daily Mail."

Presupun ca era vorba despre Apocalipsa mica ca cea mare e planificata pentru 2012.

Alive!


O specie de focă ce trăia în zona Caraibe, a fost declarată dispărută oficial de către National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), informează Mediafax. Cauza dispariţiei este, potrivit organizaţiei, acţinunea omului, mai exact, vânătoarea în exces. Monchus Tropicalis era o specie foarte căutată pentru carnea şi grăsimea ei.

Ultima oară când au fost văzute exemplare aparţinând acestei specii, a fost în urmă cu 56 de ani.

Sunt Eco, deci exist

Un film care face cat 1000 de organizatii eco.
E fascinant cum ne putem bate joc de ceva atat de frumos.

Astazi nu este o zi buna pentru a muri.

Constatare personala.

Daca intereseaza pe cineva....

Direct de la surse:

1,000,000 euro varsati la d-nul presedinte Basescu (pentru campanie si gentute Elena)
500,000 la d-nul Geoana (pentru campanie plus papucei Mihaela)

Acestea sunt sumele care ar trebui platite daca vreti sa intrati in politica.

Thursday, September 3, 2009

Nu ma pot abtine


Ah, Josephine, come in my fucking machine!
Colectia primavara/vara 2009

Wednesday, September 2, 2009

Siesta

Cine are batrani, sa ii imbrace cum trebuie

Cred ca Viena este unul dintre orasele lumii in care batranii arata cu adevarat senzational. Si nu ma refer doar la d-nele care isi traiesc restul vietii in fata unei cesti de ceai, impecabil imbracate in Chanel, ci si la cei cu care ma intalnesc prin librarii, muzee sau supermarketuri. Au o relaxare fascinanta, o neglijenta studiata a vestimentatiei, o bucurie a lucrului pe care il fac.

Nu o sa inteleg niciodata de ce in Romania oamenii decid sa puna un punct dupa 60 de ani, iesind cu fruntea jos din circuitul social. Odata ce condica a disparut, nimic nu pare sa ii mai intereseze. Devin asexuati (cu greu mai faci diferenta dintre un barbat si o femeie), neingrijiti, obtuzi si tipicari, pusi pe harta, frustati etc. Isi inventeaza o uniforma din care refuza sa mai iasa de parca culorile si materialele naturale apartin, prin lege, doar frivolilor. Si lor le mai cedeaza si sapunul, deodorantul, samponul si o decenta crema de fata. In schimb se inarmeaza cu revolta, replici prefabricate, percepte depasite si frustari care au
mocnit ani intregi inlauntrul lor si care izbucnesc la suprafata, cum altfel, in autobuzul nr. 69, in fata unei fete dragute pe care, in loc sa o admire, sa se bucure de frumusetea si tineretea ei, o improasca cu ura plus saliva si o potcoveste cu nefericita replica : “Putin respect d-soara”. Dar pe ea cine o respecta?

M vine de la M

Intotdeauna cand moare o celebritate lucrurile se desfasoara dupa acelasi trist scenariu:

1. Socul: general, greu de acceptat.

2. Tributul: albume, povesti reciclate, fosti prieteni dar si personaje noi care, ups!, mancau la aceeasi masa cu persoana decedata (dar acesata nu avea deloc habar).

3. Curiozitatea: de ce? Cum? Cine?

4. Intriga: primele zvonuri care condimenteaza povestea originala.

5. Macabrul: fotografii care nu ar trebui publicate niciodata, scapate “discret” in presa plus, ca bonus, rezultatele autopsiei.

6. Finalul: trist, cu un personaj demitizat, uitat in pielea goala in mijlocul strazii.

Astazi detestam:

teoria conspiratiei.

Friday, August 28, 2009

Mama surogat

Dana savuica l-a adoptat pe Ricky Martin. Să nu vă mire când o s-o vedeţi cum îi dă şi ţâţă.

Thursday, August 27, 2009

Cum sa enervezi cu stil electoratul

Raspunde la telefon:

“Nu pot vorbi acum, sunt la masa cu Tom. Cum, care Tom? Ford.”


Raspunde astfel la intrebarea “Ce porti astazi?”

“Customized Hermes”

La intrebarea “Unde ai fost in vacanta?” poti folosi extrem de senina replica:

“Nu am avut timp de vacanta, am fost ocupata cu retapitarea elicopetrului.”

Din ciment sau gips?




D-na Udrea vrea statuie.

Don't cry for me Colentina

Inteleg ca sunt singurul roman care a vazut bine,a auzit bine si chiar s-a bucurat de show-ul Madonnei. Apropo, si la Scala din Milano vezi in functie de cat platesti. Just for your record.

Wednesday, August 26, 2009

Luminita Ciccone

Luminita Anghel se indoieste de calitatile vocale ale Madonnei. Si ce, nu are dreptate? A fost cumva Madonna la Eurovision?

Tuesday, August 25, 2009

Cine se pricepe, stie

Naomi ii transmite Corinei Chiriac ca arata ca un transexual.

Monday, August 24, 2009

Viata fara Madonna

Care este cel mai nasol lucru care se poate intampla la concertul Madonnei?
Eu zic sa i se fure tronul din deschidere.

Ma scuzati...

...dar am fost plecat sa snobez recesiunea cu niste fois gras.

Friday, August 14, 2009

Idei nepreţuite pentru fiţe gratuite

Marea problemă a celor care îşi trăiesc viaţa „în fitze“ este rapiditatea cu care acestea se demodează deoarece, ca şi în moda, ce este acum IN poate să fie mâine OUT fără nici o explicaţie. Şi, pentru că nici măcar la un capitol atât de generos şi suculent nu demonstrăm decât o duioasă lipsă de inspiraţie, am hotărât să adun câteva idei numai bune de pus în practică.

A face „fitze“ poate să fie considerată deja o meserie: consumă timp şi mai ales bani, cere dedicaţie 24 de ore din 24, market research (cine face fiţe, cât îl costă şi de unde îşi procură materia primă), o constantă luptă cu limitele altora (nu şi ale tale), iar pensionarea se poate face în două moduri – ori oboseşti şi ţi-o iau alţii înainte, ori se termină banii din bancă.

Sunteţi pregătiţi să străluciţi? Să epataţi? Să moară privitorii de invidie? Să generaţi discuţii fără limită? Să se spună: „Asta da fitză, bre“! Atunci:

De ce să nu îţi cumperi propriul tău magazin de haine pe care să îl pomeneşti în discuţiile tale drept „dulapul meu“?
De ce să nu copiezi „aleea starurilor“ de la Hollywood la tine în curte?
De ce să nu îţi angajezi un clown de la circ? În fond, fiecare rege are nevoie de un bufon…
De ce să nu îi pui cercei câinelui?
De ce să nu îţi scoţi propriul ziar la imprimantă, bogat ilustrat cu imagini din bogata ta viaţă socială?
De ce să nu îţi faci o fântână arteziană cu membrii familiei tale încrustaţi în mozaic în ea?
De ce să nu îţi faci o capelă în spatele casei, cu staţie de amplificare şi picturi murale care să te înfăţişeze în ipostaza de ctitor al nobilului lăcaş?
De ce să nu îţi faci un harem?
De ce să nu îţi botezi copiii Cartier sau Bentley?
De ce să nu foloseşti în loc de Pampers eşarfe Hermès?
De ce să nu faci baie în apă Evian?
De ce să nu îţi faci o mască pentru păr din caviar?
De ce să nu îţi faci manichiură franţuzească cu aur lichid?
De ce să nu îţi îmbraci toate cărţile din bibliotecă în piele cu numele tău ştanţat pe cotor?
De ce să nu îţi cumperi un elicopter Hermes pe care să îl redecorezi Versace?
De ce să nu îţi deschizi muzeul tău personal?
De ce să nu plăteşti un om doar să îţi ducă telefonul?
De ce să nu îţi transformi cărţile de credit în cărţi de vizită?
De ce să nu finanţezi un film despre viaţa ta?
De ce să nu o angajezi pe Andreea Marin să îţi facă o surpriză?
De ce să nu cumperi toate biletele de la business class atunci când călătoreşti?
De ce să nu îţi faci o televiziune doar ca să te culci cu fata de la meteo?
De ce să nu organizezi o retrospectivă a celor mai interesante ţinute purtate de tine?
De ce să nu îţi cumperi un titlu nobiliar? Ar rima perfect cu un castel cu termopane...
De ce să nu tunezi o maşină de 1.500.000 de euro?
De ce să nu îţi pui soţia/amanta/prietena să îşi asorteze ţinuta la culoarea maşinii tale?
De ce să nu pui în rezervorul toaletei şampanie?
De ce să nu îţi baţi în strassuri numerele de înmatriculare?
De ce să nu îţi sărbătoreşti de trei ori pe săptămână ziua de naştere, aşteptând şi cadourile aferente care, neapărat, să reflecte noua ta obsesie de moment?
De ce să nu închiriezi un bloc de birouri doar pentru a avea şi o adresă business pe cartea de vizită?
De ce să nu îţi construieşti o replică a Versailles-ului?
De ce să nu porţi zilnic o coroană din platină?
De ce să nu îţi angajezi un cool-hunter care să îţi indice „the next BIG FITZA“?

Thursday, August 13, 2009

Fly me to the moon.

Just listen and enjoy.

Picatura japoneza

Uite un show pe care l-as produce. Am deja si castingul foarte clar in minte.

Cine n-are sofer, sa conduca singur

"Arta cere sacrificii! E prima lecţie din cariera de actor a celebrului “Ricky Martin”. Acesta a fost luat de val, în timpul unei scene de luptă, când îl juca pe James Bond, şi l-a lovit atât de tare pe unul dintre figuranţi, încât s-a rănit la mână, iar sângele a început să curgă. Accidentul s-a petrecut din cauza ceasului pe care Ricky îl purta la mână - serie limitată, din aur roz, supradimensionat, în valoare de 60.000 de euro."

Ma duc sa vomit.

Gura pacatosului


Pana la urma cineva a remarcat adevaratele calitati (si aptitudini) ale d-nelor din politica.
Toata lumea in cor: "Haide fetele (haide fetele), Cucuietele (cucuietele)...."

Astazi detestam:

apocalipsa.

Wednesday, August 12, 2009

Adica FA

Fetita, fata, pisi, motanel, vuittonas, valoarea mea.

Stiati ca...

...Cosmina Pasarin si-a facut manichiura zilnic pe vapor? Nuuu? Ei, acum nu mai aveti nicio scuza.

INCREDIBIL

Soc! Starleta X a furat contractul starletei y. OTV deja investigheaza crima. Ziarul care a lansat bomba si-a triplat vanzarile. Precupetele diseaca stirea pline de patos. Intreg show businessul romanesc a incremenit. Si pasarile refuza sa mai zboare. Soarele sta si el in loc luminand puternic scena masacrului.
E nasol, e trist. Este INCREDIBIL.
Doar ca nu intereseaza pe nimeni.

Meet the master IX


Georges Melies

It's a beautiful morning!

Just kidding.

Tuesday, August 11, 2009

Meet the master VIII

Sa va tunati bine

Iaca o mare descoperire personala: cei care isi tuneaza masinile baga si mult gel in parul personal. O rugam pe Aurora Liiceanu sa ne lumineze.

Doliu national

mama natura si-a pierdut sanii.

Sa facem putina curatenie II

Cum suntem de fapt? Din nefericire ajung la concluzia lui Brucan: "stupid people". Plus: zgomotosi, gainari, pasivi, intoleranti, superficiali si aroganti.

Fulgerica

In cele trei minute cat am lipsit (plecat la toaleta, probleme serioase), statul roman a descoperit ca este in "recesiune severa", Boc ca nu a mai crescut deloc, Geoana ca l-a pierdut prin Tokyo pe Ministrul Muncii iar Basescu ca madam Udrea NU ESTE BLONDA NATURAL.

Thursday, August 6, 2009

sa facem putina curatenie

De fapt cum suntem noi, romanii, cu adevarat? Dar pe bune, fara cantarea romaniei si alte paini cu sare.

Curva fara vina.

Wednesday, August 5, 2009

Not fair

Cool stuff for your break.

Editie de colectie

Can Can reuseste performanta sa ne arate (in acelasi numar!!!) limbuta lui Ciobanu si puta lui Versace. Marian Versace.
Pentru maine asteptam: unghia de la degetelul mic a lui Vanghelie, rinoplastia Soniei Trif si amigdalele Simonei Sensual.

Tuesday, August 4, 2009

Astazi detestam:

copiii obezi. Daca ai unul in dotare, cauta-l la glande sau macar in farfurie!

Meet the master VII


La multi ani Adina.

Monday, August 3, 2009

Te Fuck vedeta.

Se ia de la coada vacii una bucata fata, se da cu fixativ in cap, i se pune o limonada in mana si, voila!, vedeta.

Meet the master VI


Virginia.

Asa,

putin si de suflet albastru.

Vine un timp cand trebuie sa iti schimbi dealerul. Sau macar concentratia.

Amy Winehouse a fost vizitata de fantoma lui Michael.

Champaign! Champaign for everyone!

Romania pitoreasca-cronica saptamanii care a trecut

So: miss plaja ademenita cu un sex oral. Din nou. Doamne ce mai pun fetele astea botul la toti impotentii..
Doi studenti din Timisoara joaca in Saw numarul 666
OTV se transforma in Rai
Snap canta la Bucuresti! We've got the power!
Wow: Daniela Crudu este prietena cu Marina Dina. Doua suflete gingase aliate in fata masculilor feroci care vor sa le sfasie..
"Blonda lui Bote" (asta nu se simte jignita ca nimeni nu stie de fapt care este numele ei?) face valuri. Atat.
"Relaxat, fericit nevoie-mare şi parcă mai sexy ca niciodată, fostul şofer al Monicăi Columbeanu s-a convins că viaţa lângă designerul Cătălin Botezatu e mult mai dulce decât cea de la Izvoran". Cat de dulce pisi?

Astazi

suntem ZEN. Incercam sa nu detestam pe nimeni.

Friday, July 31, 2009

'doo-tenn 'mowash-tar pay 'gheea-tsuh

Pentru Jiji, sa il ajute in discursurile lui heuropiene.

Romania, the land of records

Daca stam bine la ceva, acestea sunt recordurile. Mondiale. Tiparite pe hartia lucioasa de la Guiness Book of World records.
Avem un apetit fantastic in a ne intrece care face cea mai mare, spectaculoasa, inedita, unica, fantastica etc. chestie. Daca noi suntem mici, macar chestiile noastre sa fie mari.
So:
1. Casa poporului-lider absolut
2. Cel mai greu tort din lume (asa poate se explica si cresterea economica de anul trecut-au fost scumpe ingredientele)
3. Cea mai mica bacnota tiparita (cea de 10 bani in 1917.)
4. Nadia-cel mai mare punctaj
5. Si la ping pong stam foarte bine: sase titluri mondiale consecutive. Se intampla in 50.
6. Cel mai inalt boxer care a urcat in ring intr-un meci profesionsit a fost romanul Gogea Mitu, in 1935

Si acum alea neomologate (dar pending):
1. Cea mai mare cantitate de perhidrol pe cap de locuitor
2. Cea mai mica cantitate de textile consumata de industria modei
3. Cea mai pasiva natie de pe glob.
4. Cea mai furata natie de pe glob.
5. Cei mai mici politicieni (d.t.p.d.v)
6. Cel mai decoltat ministru al turismului.

Cea mai scumpa cocaina din lume...

...a fost trasa pe nas de Mutu. Nota de plata: 17.000.000 de euro.

Doua luate cate trei sau trei luate cate doua

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni sã prospere, a hotãrât sã dea printr-o "Lege Divina" fiecãrei natii câte douã virtuti. Astfel, El i-a facut :

- pe elvetieni - ordonati si respectuosi fatã de legi;
- pe englezi - perseverenti si studiosi;
- pe japonezi - muncitori si rãbdãtori;
- pe francezi - culti si rafinati;
- pe spanioli - veseli si ospitalieri etc.

Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care si nota:
- românii vor fi inteligenti, cinstiti si buni politicieni;

Dupã ce a publicat-o în "Monitorul Celest", îngerul a remarcat:
- Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte douã virtuti, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depãsi si exploata pe toti ceilalti?
- Aoleu, asa e! Ai dreptate! Atunci sã revenim cu o "Ordonantã". Pentru cã virtutile Dumnezeiesti, o datã acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez cã nimeni nu va putea avea mai mult de douã virtuti, din cele trei, în acelasi timp !

Si astfel, se explicã de ce românii care:
- sunt inteligenti si cinstiti, în nici un caz nu fac politicã;
- sunt cinstiti si fac politicã, categoric nu sunt inteligenti;
- fac politicã si sunt inteligenti, fãrã nici un fel de dubiu, nu sunt deloc cinstiti.

Meet the master V


cateodata o fotografie chiar face mai mult decat 1000 de cuvinte.

Filozofeala


Nu prea conteaza cand te-ai nascut sau cand ai murit. Conteaza cine ai fost.

Tacone lejanos

Femeile din viata mea. .

Megastar

Cum se fabrica o vedeta: “Când am cunoscut-o eu, avea 85 de kg. Am luat-o şi am dus-o la sală. Până şi guşa i-am dat-o jos.". Pentru cei cu nervi tari, restul aici.

Astazi detestam:

multitaskingul (sofer/vedeta/amant/bona/manechin)

Thursday, July 30, 2009

Din clasici

Misto coliva, nasol momentul

Mama ta de ZDREANTA!

Daca o prind ii rup picioarele!

Ce doreste caprioara.?

In 80 romanul saliva la imaginea unei case cu scara interioara (nu la mancare ca nu prea stia ce e aia)
In 90 la "adidas torsion" cu sireturi colorate.
In 2009 la un Opel si un caine.

Preistorie


În viziunea evoluţionistă, preistoria se consideră a fi început cu procesul de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuţe antropoide în oameni) şi a durat până la apariţia scrisului sau a primelor state.

Dearest Mrs. Dalloway

De multe ori este deranjant sa simti scriitorul din spatele povestii. Cel putin pentru mine. Imi place sa ma mint ca mintea mea scrie povestea in timp ce o citesc. Astfel pot sa imbrac personajele asa cum vreau eu, pot sa schimb tonalitatile, sa accentuez tusele si, cand ma plictisesc, sa le omor pe toate.
La Virginia prezenta ei nu ma deranjeaza chiar daca romanele ei sunt construite doar pe fluxul gandurilor ei. Te lasi purtat de el, la fel ca de un val, si te trezesti cu stupoare ca, fara sa realizezi,ai ajuns la Constatinopol.

Mondenitati

"Radu Mazăre a poftit la blonda lui Bote". Eu la niste sushi.

Noi nu ne vindem tara

Doar copiii.

La ora 11.07 detestam:

piticii din politica, pe cei din monden plus piticul porno (asta este din showbiz???)

Wednesday, July 29, 2009

Pipi

Filmul Bruno a fost promovat prin sticare cu fata personajului lipite in pisoare. Acum ma intreb cum sta treaba: eu ma pis pe fata lui Bruno sau el se uita la obiectul meu? Si cine are mai mult de castigat?

Tara de PR-isti

Primit de la o agentie de PR un mail cu un tabel excel atasat cu rugamintea sa ii trec in el pe membrii redactiei ca sa stie si ei care sunt persoanele "abilitate" sa "comunice" :))
Maine va trimit si eu un excel in care sa imi "comunicati" dimensiunea si greutatea creierasului vostru.

Meet the master IV

Meet Frida.

Declaratii

Scrijelita de Frida Kahlo pe peretele din dormitorul lui Diego :

"los amor de mis amores".

Dearest Mrs. Dallowey

De multe ori este deranjant sa simti scriitorul din spatele povestii. Cel putin pentru mine. Imi place sa ma mint ca mintea mea scrie povestea in timp ce o citesc. Astfel pot sa imbrac personajele asa cum vreau eu, pot sa schimb tonalitatile, sa accentuez tusele si, cand ma plictisesc, sa le omor pe toate.
La Virginia prezenta ei nu ma deranjeaza chiar daca romanele ei nu sunt altceva decat fluxul gandurilor ei. Te lasi purtat de el, la fel ca de un val, si te trezesti cu stupoare ca, fara sa realizezi, ai ajuns la Constatinopol.

Mrs. Dalloway said that she would buy the flowers herself

Dearest,

I feel certain, that I'm going mad again.

I think we can't go through another of these terrible times

and I shan't recover this time.

I begin to hear voices

and can't concentrate.

So I'm doing what seems the best thing to do.

You have given me the greatest possible happiness.

You have been in every way all that anyone could be.

I know that I'm spoiling your life

and without me you could work

and you will.

I know.

You see I can't even write this properly.

What I want to say is that I owe all the happiness of my life to you.

You have been entirely patient with me

and incredibly good.

Everything is gone for me,

but the certainty of your goodness.

I can't go on spoiling your life any longer.

I don't think two people could have been happier than we have been.

Virginia.

Fata nevazuta a celebritatilor


Doamna care ne trateaza cu fundul este Meryl Streep. Ma puteti crede pe cuvant.

Fata de la pagina 5


"Diana Dobrovăţ este din Bacău şi s-a mutat în Bucureşti, pentru că urmează cursurile Facultăţii de Jurnalism. Tânăra ne-a spus despre ea că este sociabilă, imprevizibilă, zăpăcită şi că i-ar plăcea foarte mult să-şi construiască o carieră solidă fie în televiziune, fie în muzică. “Am atuurile necesare pentru ambele meserii”, ne-a mărturisit Diana."

Banuiesc ca atuurile la care se refera sunt: a. stie sa deschida gura foarte larg si b. stie sa deschida gura foarte larg.

Morena mia

Melodia de la ora 13.56.

Meet the master III


ea este prietena mea Alejandra. La un concert de-al ei se umple lejer un stadion de 20.000 de locuri, are cateva premii Grammys la activ iar cand iese din casa ii sar fanii sub rotile masinii.
De aceea rad de cate ori o intalnesc pe Delia Matache.

Imi este frica!

Mail primit de la etajul 4 cu titlul "Atentie la ce faci pe internet":

UFPR l-a identificat pe românul care oferea spre download aproximativ 300 de albume muzaicale solicitând companiei RCS&RDS să comunice ce client utilizează adresa IP “79.115.8.56”, conform datelor din sentinţa emisă de Secţia a-II-a civilă a Tribunalului Bucureşti.






Toata lumea face sex.

In fine, unii doar mimeaza.

Avem di toate


Si roz si perhidrol, si paiete si cristale, si mani-pedi french, si un cocos pe post de sot, un fan de calibru, un minister, niste perdele numai bune de masurat, tupeu cat casa, parcari, coperte de reviste si cateva interventii sexy pe teme serioase.

Planuri de viitor

O sa imi trag niste sani perfecti, imi cumpar o cuvertura leopard si o sa va dau intalnire la pagina nr. 5.

Tuesday, July 28, 2009

De dimineata uram:

banca, secretara, pe Simona Sensual si pe Lempit ca a ales o fata mai frumoasa decat Gabriela.

Pentru ca merit

Hobby-ul oficial: fumatul. Si fumez si cu mai multa pofta in State spre disperarea tuturor care imi prezic o retragere rapida din viata. Adica o sa mor de la tigari si nu de la idiotul care a busit taxiul de a trebuit sa fiu recuperat prin fereastra.
Avem un fel foarte bizar de ne comporta cu fumatorii cu toate ca ultima oara cand am verificat pachetul nu era trecuta nici lepra si nici sifilisul pe el.

Eram in Time Square. Ploaie torentiala. Ma ascund sub acoperisul de la Sephora si imi aprind o tigare. "Tzzzz"-se aude din stanga. ma intorc si o intreb pe babeta daca are ceva intre masele. Nici nu apuca sa raspunda ca o negresa imi spune joviala "o sa mori tanar". "Cam greu" ii raspund cu un zambet luminos d-nei cu bluza perfect multata de la ploaie pe niste sani lasati pana la buric. "Am 78 de ani".

Cine are vecini sa ii impuste repede

revenim cu detalii. Subiect savuros 100% adevarat.

Competitie

Drk, si Nelly a fost mai buna decat Elena. Mult mai buna.

Astazi detestam:

usa de la intrare. Muncitorii care ma tin cu casa intoarsa si fac pariuri legate de ora la care o sa plec spre munca. Printul Duda (asta pentru ca nu imi plac deloc printesele, intotdeauna am tinut cu vrajitoarele). Pogea (un dobitoc sinistru). Basescu (pentru ca eu stiu ca el stie ceea ce eu stiu). Elena Basescu (merita explicatii?). Nora pentru mama.

Coco dixit

"See, that's the way you die".



Despre lucrurile simple

Mamo

Printesa

Premiul pentru cel mai penibil, diabetic, retardat s.amd. site se acorda lui Duda.

Stirea noastra cea de toate zilele

Cat de mult iubesc stirile gen: " bla-bla-bla ...iar lumea este ingrozita de felul in care...". Care lume fetita? Vecina mea putin alcoolica mi-a spus ca ea nu este deloc ingrozita de felul in care arata Madonna. Dupa care mi-a cerut 5RON pentru vodca, un fel de compensatie pentru timpul rapit din fata sticlei.

Meet the master II


Maria Bodor
1933-2005

O tara de artisti

Raicu joaca intr-un serial la prima. Numele personajului este tot Andreea. Probabil ca sa nu il uite.

Pe la inceputuri

O-la-la! Mi-a cazut fata cand am intrat pentru prima oara in ceea ce acum se numeste "fostul cabaret Victoria". Atunci, acum 12 ani cred, era inca "Cabaretul Victoria", una din primele si putinele intreprinderi de gen din Bucuresti.
Primul lor spectaco, in care am fost implicat si eu pe partea de costume (habar nu aveam pe atunci unde o sa ma duca viata), a fost regizat de un coregraf adus din Statele Unite iar la costume a cusut toata Academie de arta.
Atunci am invatat ca de fapt toata iluzia sta intr-un ciorap transparent pe care redesenezi corpul cu paiete.

Po-pu-lar!

Si acum toata lumea: Po-pu-lar!

Caldura mare

Limonada este noua Coca Cola la fel cum Hermesul este fostul Chanel.

Monday, July 27, 2009

Din clasici

"Fata mare cu copil mic".

Zi-le Zina

O poveste trista cu personaje nostime. "Eu sunt prima soţie a lui Costin. În anul 1986, am aflat că bărbatul meu mă înşală. Nu mi-a venit să cred până nu l-am văzut cu ochii mei alături de Zina, pe care am bătut-o în faţa casei de modă Venus. Mi-a furat soţul fără să îi pese că eram împreună de 21 de ani şi că aveam o fiică." Restul aici.

Fan Fun

Cum se numeste cineva care iti semneaza textele cu numele lui?

Alice

Sunt fan Alice de ani de zile. Alice-jocul facut de EA games acum 100 de ani si in care d-soara are o problema si un tic nervos-omoara tot. In final se dovedeste ca de fapt Regina si restul personajelor schizofrenice care apar in joc sunt tot Alice. pe scurt, Alice are ceva la mansarda si daca termini jocul o salvezi de la ospiciu.

Taxa pe prostie

Un mesaj pentru d-nul Pogea: sa iti bagi taxa in fund! Daca nu intra complet ai voie sa o imparti cu restul colegilor tai.

Meet the Master I

cand am cunoscut-o pe Rodica ningea. Era frig si eu purtam o haina foarte subtire pe care o suspectam ca fiind foarte sic. De fapt era o uratenie kaki. La Rodica, in spatele restaurantului Bucur, era cald, frumos si mirosea a acasa.
Peretii erau tapetati cu un material verde pal. Fotoliile adanci erau si ele verzi. S-a asezat in fata noastra (eram cu Fulga care planuia un interviu pentru Curentul) si ne-a zambit distant. Acesta a fost inceputul show-ului marca Ojog Brasoveanu. Timp de doua ore ne-a plimbat prin toate colturile lumii ei. Mi-a vorbit de Melania ca si cum ea ar fi trait pe acelasi palier. Doar treci pragul si bati la usa vecina.

ROB

Rodica Ojog-Brasoveanu "Ma trezesc dimineata fericita numai pentru faptul ca exist".

Afara e o caldura ucigatoare, dar in locuinta d-nei Rodica Ojog-Brasoveanu storurile sunt trase si e racoare. Mobilele vechi, covoarele Buhara si tablourile de familie refac o atmosfera de inceput de veac. Distinsa gazda ma trateaza cu o cupa de inghetata. Abia s-a ridicat de la masa de lucru, unde zilnic toarce firul unui roman politist. O caut ca "delegata" a cititorilor revistei "Formula As", care vor sa stie amanunte despre viata scriitoarei lor preferate - marea maestra a policierului romanesc.

Pe cand Bucurestiul era Micul Paris

- D-na Rodica Ojog-Brasoveanu, cum era Bucurestiul in vreme
Click here
Te pregatesti de nunta?
Vrei un loc deosebit? Jubile are pentru aceasta zi oferte speciale de care te poti bucura!

a copilariei dvs.? Va intreb pentru ca, in romanele pe care le scrieti, somptuoasa capitala interbelica romaneasca reprezinta un decor frecvent.

- M-am nascut la Bucuresti, chiar in aceasta casa si cred ca sunt printre putinii bucuresteni care nu si-au schimbat domiciliul de-a lungul unei vieti. Este casa parintilor mei; aici a fost biroul de avocatura al tatalui meu (tata a fost avocat, de aceea a si cumparat acest apartament aici, in spatele Tribunalului mare, pe cheiul Dambovitei). Acesta era considerat un cartier boieresc, locuit atunci de mari liber-profesionisti si de membri de ambasada, agenti imobiliari, juristi, avocati si medici. Era un cartier foarte linistit, nu existau nici un fel de mijloace de transport care sa treaca pe strada; mi-aduc aminte ca ma jucam cu mingea in mijlocul drumului, fara teama de masini. De la tata am invatat sa pastrez simtul proportiilor, sa nu ma amarasc pentru fleacuri, sa nu fiu rea de paguba. El mai avea o vorba: cum se intampla, asa e bine. Era un om pragmatic, cu o deschidere foarte larga, nu avea ambitii marunte, ci numai scopuri foarte mari. De la mama am invatat bunul gust si ca "Pour etre belle il faut souffrir" (ca sa fii frumoasa trebuie sa suferi). Si, mai ales, am invatat sa nu fiu banala, sa fiu originala, sa nu ma iau dupa turma, dupa mode. Mama era o femeie foarte frumoasa, avea stil. Ea isi cumpara toaletele de la case de moda celebre: Worths, Marise, Robelle, Botos (renumita pentru taioarele ei), Casa Neumann de la Brasov (imbraca cu blanuri toate femeile elegante din Romania). Seara, parintii mei mergeau la teatru, la Capsa, in baruri - la Monte Carlo sau la Vania Sevcenco. Se duceau si la Continental, pentru ca acolo canta Grigoras Dinicu si la Mon Jardin, unde mare vedeta era Gica Petrescu. Se traia in Bucuresti ca intr-un oras normal, chiar daca era razboi. Erau atunci un Bucuresti si o epoca pe care le regret. Eu consider ca mi-am ratat epoca, ca m-am nascut prea tarziu (mi-ar fi placut sa prind "la belle epoque", sa zicem anii celui de-al doilea Imperiu, pana in 1930). Bucurestiul copilariei mele (anii "40) mai pastra, in ciuda bombardamentelor din al doilea Razboi Mondial, parfumul acestei epoci.

- Sub ce zodie v-ati nascut? Va influenteaza acest lucru personalitatea?

- Sunt Fecioara, nascuta pe 28 august, dar ma recunosc in foarte putine din caracteristicile acestei zodii. Nu sunt ordonata, nu sunt zgarcita - dimpotriva: sunt groaznic de dezordonata, nu sunt pedanta, sunt ingrozitor de cheltuitoare, nu am notiunea banului, nu sunt posesiva. Nu am din Fecioara decat spiritul analitic excesiv si, pe undeva, vocatiile nativilor din aceasta zodie: diplomatia, avocatura, scrisul. Si - hai sa ma falesc - sunt nascuta in aceeasi zi cu Goethe si cu Tolstoi.

- Ce va amintiti din copilarie?

- Pot sa spun ca am amintiri inca dinainte de a vorbi si de a umbla. Da, pentru ca eu am inceput sa vorbesc si sa merg spre patru ani. Parintii au fost ingrijorati, m-au dus la cel mai bun medic din Bucuresti, care le-a spus: "Nu va speriati, copilul e mai incetinel". Primele clase primare (eram inca inainte de comunisti) le-am facut la "Maison de Francais" - o scoala laica foarte eleganta, care venea ca o replica la "Ntre Dame", pe care o tineau catolicii. In general, aici am avut colegi copii de ambasadori, copii de mari liber-profesionisti si aristocrati; am fost colega cu Ana Rosetti, cu fratii Gerota, cu Caramzulestii. Am facut cinci ani aici. Pe urma, a intervenit reforma invatamantului in 48 si, sigur, m-am inscris la actualul liceu "Eminescu" - pe atunci se numea "Domnita Ileana". Am terminat liceul in 55, generatia cu zece clase, la 16 ani impliniti, dupa care am dat examen la Facultatea de Drept din Bucuresti. Am vrut sa-l urmez in cariera pe tatal meu. In 48, el a zburat din avocatura, ca "antidemocrat si fost deputat liberal". Ma fascinau povestile pe care le auzeam de la el despre cei noua secretari ai lui Ionel Teodoreanu, care pleda numai in procese spectaculoase, de crime pasionale. In momentul in care se auzea ca Ionel Teodoreanu are proces, se desfundau strazile, venea tot cuconetul sa-l auda pe frumosul "Metaforel" - asa i se spunea de la abuzul de metafore pe care le folosea in romanele lui. Pleda "a la vedette americaine", in aplauzele auditoriului. Era bun prieten cu parintii mei. (Tatal meu era bucovinean de origine.) Mi-amintesc, apoi, de clipele cumplite legate de arestarile succesive ale tatei, perchezitiile, saracia. Am avut o copilarie urata, in sensul ca eram saraci, traiam din vanzarea lucrurilor din casa - un tablou, un covor, o bijuterie, o mobila, un serviciu de masa, o tava de argint - tot sperand ca vin americanii. Tata nu avea serviciu... El neavand serviciu, noi nu aveam cartela - pentru ca totul se vindea pe cartela. Ca adolescenta, am oftat tot timpul ca m-am nascut aici si nu la vreo trei mii de kilometri mai spre Vest. Comunismul era din ce in ce mai dur, era epoca Gheorghiu Dej si Ana Pauker. "Ana, Luca si cu Dej, baga spaima in burghezi" - era unul dintre sloganurile vremii. Era saracie, ceaiurile noastre erau cu biscuiti si rahat, cu sandvisuri economice (multa paine si o felie de salam). Daca aveai o fusta buna, un pulovar si niste pantofi de 250 de lei, erai cea mai eleganta. Am intrat la Facultatea de Drept, dar dupa doi ani - in 56 - am intrat in "galeata" aceea cu evenimentele din Ungaria, am fost arestata si exmatriculata din toate facultatile din tara. A fost greu sa trec peste faptul ca, la 17 ani, m-am trezit cu aripile taiate, fara nici o perspectiva de studii superioare, fara alt viitor decat acela de buna gospodina si nevasta. Dar m-a ajutat mult increderea in propria stea. Eram draguta, aveam succes si asta ma consola, ma facea sa uit. Asa m-am si maritat cu prima mea dragoste, de la 16 ani - un aristocrat neamt din Timisoara (era un "von"). N-a durat mult, pentru ca - in ciuda palatului pe care-l avea si in ciuda banilor pe care-i castiga - el nu intelegea ca eu vreau sa fac cariera. Si, in urma unui raspuns de la Ministerul Invatamantului la nenumaratele memorii pe care le facusem, mi s-a aprobat reinmatricularea, cu conditia sa ma "reabilitez" un an in fabrica, ca muncitoare necalificata. Sotul meu nu a fost de acord sa lucrez si atunci l-am parasit, pentru a-mi urma propriul drum. Aveam 20 de ani si m-am angajat ca muncitoare necalificata la fabrica de medicamente "Galenica", am devenit fruntasa in productie (ca asta era conditia), am avut activitati obstesti - la brigada, la echipa de dansuri, la gimnastica, la cor etc. Dupa anul de fabrica, n-am fost reinmatriculata; in schimb, mi s-a dat posibilitatea de a ma prezenta la examenul de admitere in orice facultate. M-am dus din nou la Drept, de data aceasta la Iasi, si am luat-o de la capat. Am terminat, apoi m-am casatorit cu actorul Cosma Brasoveanu, cu care am avut un mariaj minunat, ce a durat 18 ani (acum, toti cei dragi sunt la Bellu - sotul meu, mama mea si fratele meu - i-am pierdut pe toti trei intr-un interval scurt de timp).

- Faptul ca ati fost atat de atasata de familie nu v-a impiedicat sa va construiti propria cariera. Cum ati ajuns sa scrieti romane politiste?

- Stiam demult ca pot sa scriu, la un moment dat ma tenta jurnalistica, dar n-am fost primita (si unde? la un ziar oarecare, la "Munca"!) din cauza dosarului meu. Si am intrat in avocatura. Cosma, sotul meu, mereu imi spunea sa incerc sa scriu, dar eu nu voiam, ma temeam sa nu ajung sa am doar o opera de sertar. Si atunci, el mi-a spus: "Uite, daca scrii cinci pagini pana vin de la spectacol, te scot la bar!". Si cu asta m-a agatat: scriam de rupeam masa. Pe mine ma tenta barul la vremea aceea, de aceea m-am apucat de scris, pentru ca unul din visurile mele era sa fiu cantareata si dansatoare de bar. (Ador si acum viata de noapte, dar din pacate nu mi-o mai pot permite.) Si asa am terminat primul roman - "Moartea semneaza indescifrabil". De ce m-am aplecat asupra acestui gen? Tot barbatul meu, Dumnezeu sa-l ierte, mi-a deschis ochii: "Vrei sa ai succes imediat? Scrie roman politist!". Am predat manuscrisul la "Albatros", la colectia "Aventura". In termen de sase luni, trebuia sa primesc un raspuns. Eu l-am primit dupa numai doua saptamani, deci a fost de bine. Iar dupa primul roman, au inceput sa curga comenzile. Am renuntat la avocatura, dupa sapte ani de practica, si m-am dedicat scrisului. Am scris si roman istoric, pentru ca la romanul politist se facea, la un moment dat, o cenzura foarte aspra. Stiintifico-fantastic - am unul singur, ca mie nu-mi place genul acesta. Am abordat aproape toate genurile, in cele 35 de romane pe care le-am scris pana acum. Pare o cifra impresionanta, dar daca ma gandesc la Agatha Christie, care a avut 90 de romane, sau la George Simenon (care e idolul meu si pe care il ador), care a scris 187...

- Cum scrieti, efectiv? Cum va creionati personajele, cum va teseti subiectele, intrigile?

- Personajele mele sunt, de obicei, mixturi intre persoane reale, cunoscute de mine, si cele create de imaginatia mea. Am avut chiar experiente nefericite cu prieteni care s-au recunoscut in personajele mele - vorbesc de cele negative. Altfel, le place sa se recunoasca in situatiile usor picante, nostime, inteligente, chiar mici escroci, dar nu ca e meschin, ca e zgarcit, ca e ticalos, ca e rau. De obicei, plec de la personaje. Ma gandesc: despre cine am eu chef sa scriu astazi? Si imi fac o lista cu macar sase personaje de baza, pe care le stiu foarte bine. Cu ei plec la drum. Dar vin pe parcurs altele care, desi episodice, dovedesc o importanta deosebita. Am subiectul aproape in intregime fixat dinainte, pentru cel putin o treime din carte si cam stiu unde vreau sa ajung; am un fir rosu, conducator - altfel poti sa bati campii cu gratie. In ciuda unei memorii slabe (deh, Dumnezeu da cu o mana si ia cu alta), am o putere de concentrare foarte mare. Reusesc sa ma rup de toate problemele, de toata atmosfera din jur. Deasupra biroului meu este o pendula uriasa din bronz, al carui sunet se aude pregnant in toata casa - "Big Ben", asa ii spun. Ei bine, cand scriu sunt asa de transpusa incat, desi stau chiar sub ea, eu n-o aud. Ma intreb: "Oare a sunat sau n-a sunat, sau iar s-o fi stricat?".

- Ce personaj din cartile dvs. va e cel mai drag?

- Multe imi sunt dragi, insa cea mai iubita (si cea mai cunoscuta) este Melania. Multi vor si acum s-o readuc in romanele mele pe Melania - batranica ce rezolva toate misterele - dar acum Melania are, saraca, 90 de ani, iar Cristescu - un alt personaj de-al meu - e de mult la pensie. Au trecut 26 de ani de cand i-am creat.

- Dar personajele negative va sunt dragi?

- Pai se si simte: ele imi ies cel mai bine. Gri-gri, zis "Cht Noir" - un escroc de talie internationala - mi-e cel mai drag.

- Cum va simtiti in lumea scriitorilor?

- Izolata. Candva, eram frecvent la Casa Scriitorilor, dar nu la sedinte, ci la restaurantul de acolo, unde se perindau toti boemii vietii literare a Bucurestiului. Erau figuri mari: Jebeleanu - nelipsit, Carandino, Horia Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stanescu - nelipsit, Tudor George. Nu ma duceam la sedinte, pentru ca ma plictiseam foarte repede. Ei nu puteau sa ma invete sa scriu roman politist, eu nu puteam sa-i invat pe ei cum sa scrie. Eram tolerata doar pentru ca am bagat niste bani in vistierie, acolo, la Uniune, dar genul in sine - romanul politist - este privit foarte "de pe Ceahlau".

- Ati calatorit mult in strainatate. Unde v-ar fi placut sa ramaneti si de ce?

- Da, am calatorit foarte mult. Mi-ar fi placut sa raman in Statele Unite. Franta este a mea, nu stiu cum sa spun, ador Parisul si parfumul lui. Mi se intampla si acum, mai ales cand ploua, sa-mi fie dor de Paris. Francezii, in schimb, sunt foarte sovini, foarte orgoliosi. Americanii au cateva coordonate pe care eu m-as fi intalnit cu ei acolo. In primul rand, imi place vesnica lor buna dispozitie, care nu e falsa, nu e afisata. Sunt frumosi, dom"le, iar eu mor dupa oamenii frumosi. Mie si la cinema, daca nu-mi place un actor, nu ma uit la film. Totul la ei este estetic: o frumusete naiva, poate, dar atat de frumos, de "casuta din povesti", de ai impresia ca viata merita sa fie traita. Si, in special, imi place dorinta lor de succes si de senzatie.

- Ce sentiment incercati atunci cand scrieti "Sfarsit" la finalul unei carti?

- Scriu: "End", "Bravo", "Succes", "Cu nimeni n-am treaba"... E un sentiment de usurare, categoric. La prima lectura, apoi, mi se pare ca mai trebuie modificat, nu sunt multumita.

- Ce va lipseste cel mai mult si ce va doriti cel mai mult, in momentul acesta?

- Cred ca imi lipseste siguranta zilei de maine. Imi doresc, in primul rand, sanatate. Si mi-as mai dori - dar acest lucru este imposibil - sa mananc cat vreau, ce vreau, cand vreau, fara sa ma ingras.

- Care este reteta de tinerete, dupa dvs.? Sunteti o aparitie foarte tonica.

- Sunt un om care stie sa ia bucuria de la viata, sa savureze momentul. Adica, mie nu-mi trebuie sa ninga azi, ca sa-mi dau seama ca ieri a fost frumos. De tanara si pana mai incoace mi se intampla sa ma trezesc dimineata fericita, numai pentru faptul ca exist. Sunt o fire optimista.

- La ce lucrati acum?

- Astept aparitia unui roman inedit la "Nemira" - "Telefonul din Bikini", care va fi lansat pe Litoral - astept o reeditare la "Scriptul 2000", care se numeste "Un stilet cu sampanie". Acum scriu un roman care, deocamdata, nu are titlu - acesta vine pe parcurs - si care are un subiect ce se petrece in lumea si in mafia bancilor de organe.

- Ce le-ati reprosa semenilor dvs.?

- Mitocania care deranjeaza si faptul ca - iar eu vad aici o epoca si o maniera - jaboul, evantaiul si gavota au fost definitiv ingropate.

Timi

Cainele meu nu este handicapat. Doar ca mimeaza acest lucru la perfectie. Numele lui de cod este "maimuta retardata" pentru ca are un fel al lui de a refuza sa asculte anumite comenzi. "Timi, jos!". "Ha?" se mira el si pune repede fata de handicapat.

Once upon a time

Once upon a time a existat un oras pe nume Sibiu. M-am nascut acolo, am crescut si am fugit din el. Dupa 15 ani m-am intors dar am descoperit ca Sibiul nu mai exista. In locul lui a aparut Hermannstadt, un oras care nu are deloc legatura cu Romania si cu noi, cei traiti in celebra capitala a acestei si mai celebre tari.

Saturday, July 25, 2009

De inceput

So, exista viata in afara Modei? Sper ca da. Altfel o sa mor numarand branduri, haituind idioti cu ifose de designeri sau bricoland texte de un inalt nivel intelectual.
Sa fim intelesi, imi iubesc meseria si, fata de alti amici, chiar ma duc cu placere la birou. Doar ca, intr-o seara, atunci cand am descoperit ca hainele cainelui meu au ramas mici si mi-am planificat ca atunci cand ajung la Milano sa trec pe la magazinul de buldogi francezi pentru o vesta, rosie sau neagra (cainele meu este alb cu negru-o combinatie clasica, nu poti sa dai gres), am avut o revelatie. Prima si poate de aceea si foarte puternica: de ce trebuie sa caut o tampenie de vesta pe care cainele meu oricum se pisa sau o rupe de nervi in loc sa ma duc sa ma plimb de nebun pe strazi sau macar sa ma imbat rau la unul din sutele de party-uri pe care le-am refuzat in mod constant? De ce atunci cand ajung in Paris ma duc direct la Balenciaga in loc sa imi vizitez prietenii? De ce la New York astept primul in fata la A&F, la 9 dimineata fix, de parca imi este frica ca se termina marfa? Chiar nu exista viata in afara hainelor?
Am sute de haine si port doar cateva in care ma simt bine. Dorm in tricouri Margiela si fac sport in pantaloni scurti din casmir. Asta pentru ca nu am altele. Am uitat sa cumpar altceva decat It itemuri care au valoare fix o luna. Si am uitat sa vorbesc si despre "altceva" in afara de Moda. Este cazul sa incep sa o fac din nou.